CODUL CIVIL
CAPITOLUL
VII
Desfacerea
căsătoriei
SECŢIUNEA 1
Cazurile de divorţ
§1. Dispoziţii
generale
ART. 373
Motive de divorţ
Divorţul poate avea
loc:
a) prin acordul
soţilor, la cererea ambilor soţi sau a unuia dintre soţi acceptată
de celălalt soţ;
b) atunci când, din
cauza unor motive temeinice, raporturile dintre soţi sunt grav
vătămate şi continuarea căsătoriei nu mai este posibilă;
c) la cererea unuia
dintre soţi, după o separare în fapt care a durat cel puţin 2
ani;
d) la cererea aceluia
dintre soţi a cărui stare de sănătate face imposibilă
continuarea căsătoriei.
§2. Divorţul prin
acordul soţilor pe cale judiciară
ART. 374
Condiţii
(1) Divorţul prin
acordul soţilor poate fi pronunţat indiferent de durata căsătoriei
şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din
căsătorie.
(2) Divorţul prin
acordul soţilor nu poate fi admis dacă unul dintre soţi este pus
sub interdicţie.
(3) Instanţa este
obligată să verifice existenţa consimţământului liber şi
neviciat al fiecărui soţ.
§3. Divorţul prin
acordul soţilor pe cale administrativă sau prin procedură
notarială
ART. 375*)
Condiţii
(1) Dacă soţii sunt
de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din
căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, ofiţerul de stare
civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei
locuinţe comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei
prin acordul soţilor, eliberându-le un certificat de divorţ,
potrivit legii.
(2) Divorţul prin
acordul soţilor poate fi constatat de notarul public şi în cazul
în care există copii minori născuţi din căsătorie, din afara
căsătoriei sau adoptaţi, dacă soţii convin asupra tuturor
aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte
după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii
părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea
de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi
fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor
la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire
profesională a copiilor. Dacă din raportul de anchetă socială
rezultă că acordul soţilor privind exercitarea în comun a
autorităţii părinteşti sau cel privind stabilirea locuinţei
copiilor nu este în interesul copilului, sunt aplicabile prevederile
art. 376 alin. (5).
(3) Dispoziţiile art.
374 alin. (2) sunt aplicabile în mod corespunzător.
*)
Conform art. 75 din Legea nr. 76/2012, în
sensul art. 375 din Codul civil, în cazul
căsătoriilor încheiate în străinătate, prin locul încheierii
căsătoriei se înţelege localitatea în al cărei registru de
stare civilă s-a transcris certificatul de căsătorie.
ART. 376
Procedura
(1) Cererea de divorţ
se depune de soţi împreună. Ofiţerul de stare civilă sau notarul
public înregistrează cererea şi le acordă un termen de reflecţie
de 30 de zile.
(2) Prin excepţie de
la prevederile alin. (1), cererea de divorţ se poate depune la
notarul public şi prin mandatar cu procură autentică.
(3) La expirarea
acestui termen, soţii se prezintă personal, iar ofiţerul de stare
civilă sau, după caz, notarul public verifică dacă soţii stăruie
să divorţeze şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este
liber şi neviciat.
(4) Dacă soţii
stăruie în divorţ, ofiţerul de stare civilă sau, după caz,
notarul public eliberează certificatul de divorţ fără să facă
vreo menţiune cu privire la culpa soţilor.
(5) Dispoziţiile art.
383 alin. (1) şi (3) se aplică în mod corespunzător. Dacă
soţii nu se înţeleg asupra numelui de familie pe care să îl
poarte după divorţ ori, în cazul prevăzut la art. 375
alin. (2), asupra exercitării în comun a drepturilor părinteşti,
ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o
dispoziţie de respingere a cererii de divorţ şi îndrumă soţii
să se adreseze instanţei de judecată, potrivit prevederilor art.
374.
(6) Soluţionarea
cererilor privind alte efecte ale divorţului asupra cărora soţii
nu se înţeleg este de competenţa instanţei judecătoreşti.
ART. 377
Menţiunea în
actul de căsătorie
(1) Când cererea de
divorţ este depusă la primăria unde s-a încheiat căsătoria,
ofiţerul de stare civilă, după emiterea certificatului de divorţ,
face cuvenita menţiune în actul de căsătorie.
(2) În cazul
depunerii cererii la primăria în a cărei rază teritorială soţii
au avut ultima locuinţă comună, ofiţerul de stare civilă emite
certificatul de divorţ şi înaintează, de îndată, o copie
certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat
căsătoria, spre a se face menţiune în actul de căsătorie.
(3) În cazul
constatării divorţului de către notarul public, acesta emite
certificatul de divorţ şi înaintează, de îndată, o copie
certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat
căsătoria, spre a se face menţiune în actul de căsătorie.
ART. 378
Refuzul ofiţerului
de stare civilă sau notarului public
(1) Dacă nu sunt
îndeplinite condiţiile art. 375, ofiţerul de stare civilă
sau, după caz, notarul public respinge cererea de divorţ.
(2) Împotriva
refuzului ofiţerului de stare civilă sau notarului public nu există
cale de atac, dar soţii se pot adresa cu cererea de divorţ
instanţei de judecată, pentru a dispune desfacerea căsătoriei
prin acordul lor sau în baza unui alt temei prevăzut de lege.
(3) Pentru repararea
prejudiciului prin refuzul abuziv al ofiţerului de stare civilă sau
notarului public de a constata desfacerea căsătoriei prin acordul
soţilor şi de a emite certificatul de divorţ, oricare dintre soţi
se poate adresa, pe cale separată, instanţei competente.
§4. Divorţul din
culpă
ART. 379
Condiţii
(1) În cazul prevăzut
la art. 373 lit. b), divorţul se poate pronunţa dacă
instanţa stabileşte culpa unuia dintre soţi în destrămarea
căsătoriei. Cu toate acestea, dacă din probele administrate
rezultă culpa ambilor soţi, instanţa poate pronunţa divorţul din
culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere
de divorţ. Dacă culpa aparţine în totalitate reclamantului, sunt
aplicabile prevederile art. 388.
(2) În ipoteza
prevăzută de art. 373 lit. c), divorţul se pronunţă din
culpa exclusivă a soţului reclamant, cu excepţia situaţiei în
care pârâtul se declară de acord cu divorţul, când acesta se
pronunţă fără a se face menţiune despre culpa soţilor.
ART. 380
Continuarea
acţiunii de divorţ
(1) În situaţia
prevăzută la art. 379 alin. (1), dacă soţul reclamant
decedează în timpul procesului, moştenitorii săi pot continua
acţiunea de divorţ.
(2) Acţiunea
continuată de moştenitori este admisă numai dacă instanţa
constată culpa exclusivă a soţului pârât.
§5. Divorţul din
cauza stării sănătăţii unui soţ
ART. 381
Condiţiile
divorţului
În cazul prevăzut la
art. 373 lit. d), desfacerea căsătoriei se pronunţă fără
a se face menţiune despre culpa soţilor.
Procedura divortului art. 914 - art. 934 Codul de procedura civila
CARTEA VI:
Proceduri speciale
TITLUL I:
Procedura divortului
CAPITOLUL I:
Dispozitii comune
Art. 915: Instanta competenta
(1) Cererea de divort este de competenta judecatoriei in circumscriptia careia se afla cea din urma locuinta comuna a sotilor. Daca sotii nu au avut locuinta comuna sau daca niciunul dintre soti nu mai locuieste in circumscriptia judecatoriei in care se afla cea din urma locuinta comuna, judecatoria competenta este aceea in circumscriptia careia isi are locuinta paratul, iar cand paratul nu are locuinta in tara si instantele romane sunt competente international, este competenta judecatoria in circumscriptia careia isi are locuinta reclamantul.
(2) Daca nici reclamantul si nici paratul nu au locuinta in tara, partile pot conveni sa introduca cererea de divort la orice judecatorie din Romania. In lipsa unui asemenea acord, cererea de divort este de competenta Judecatoriei Sectorului 5 al municipiului Bucuresti.
Art. 916: Cererea de divort
(1) Cererea de divort va cuprinde, pe langa cele prevazute de lege pentru cererea de chemare in judecata, numele copiilor minori ai celor 2 soti ori adoptati de acestia.
(2) Daca nu sunt copii minori, se va mentiona in cerere aceasta imprejurare.
(3) La cerere se vor alatura o copie a certificatului de casatorie si, dupa caz, cate o copie a certificatelor de nastere ale copiilor minori.
(4) La cerere se poate alatura, dupa caz, intelegerea sotilor rezultata din mediere cu privire la desfacerea casatoriei si, dupa caz, la rezolvarea aspectelor accesorii divortului.
Art. 917: Cererea reconventionala
(1) Sotul parat poate sa faca si el cerere de divort, cel mai tarziu pana la primul termen de judecata la care a fost citat in mod legal, pentru faptele petrecute inainte de aceasta data. Pentru faptele petrecute dupa aceasta data paratul va putea face cerere pana la inceperea dezbaterilor asupra fondului in cererea reclamantului.
(2) Cererea paratului se va face la aceeasi instanta si se va judeca impreuna cu cererea reclamantului.
(3) In cazul in care motivele divortului s-au ivit dupa inceperea dezbaterilor asupra fondului la prima instanta si in timp ce judecata primei cereri se afla in apel, cererea paratului va putea fi facuta direct la instanta investita cu judecarea apelului.
(4) Neintroducerea cererii in termenele aratate la alin. (1) si (3) atrage decaderea sotului parat din dreptul de a cere divortul pentru acele motive. Daca cererea reclamantului a fost respinsa, sotul parat poate cere divortul pentru motive ivite ulterior.
Art. 918: Calitatea procesuala activa
(1) Desfacerea casatoriei prin divort poate fi ceruta numai de soti.
(2) Cu toate acestea, sotul pus sub interdictie judecatoreasca poate cere divortul prin reprezentant legal sau personal in cazul in care face dovada ca are capacitatea de discernamant neafectata.
Art. 919: Cereri accesorii si incidentale
(1) La cerere, instanta de divort se pronunta si cu privire la:
a) exercitarea autoritatii parintesti, contributia parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor, locuinta copilului si dreptul parintelui de a avea legaturi personale cu acesta;
b) numele sotilor dupa divort;
c) locuinta familiei;
d) despagubirea pretinsa pentru prejudiciile materiale sau morale suferite ca urmare a desfacerii casatoriei;
e) obligatia de intretinere sau prestatia compensatorie intre fostii soti;
f) incetarea regimului matrimonial si, dupa caz, lichidarea comunitatii de bunuri si partajul acestora.
(2) Cand sotii au copii minori, nascuti inaintea sau in timpul casatoriei ori adoptati, instanta se va pronunta asupra exercitarii autoritatii parintesti, precum si asupra contributiei parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor, chiar daca acest lucru nu a fost solicitat prin cererea de divort.
(3) De asemenea, instanta se va pronunta din oficiu si asupra numelui pe care il vor purta sotii dupa divort, potrivit prevederilor Codului civil.
Art. 920: Masuri vremelnice
Instanta poate lua, pe tot timpul procesului, prin ordonanta presedintiala, masuri provizorii cu privire la stabilirea locuintei copiilor minori, la obligatia de intretinere, la incasarea alocatiei de stat pentru copii si la folosirea locuintei familiei.
Art. 921: Prezenta personala a partilor
(1) In fata instantelor de fond, partile se vor infatisa in persoana, afara numai daca unul dintre soti executa o pedeapsa privativa de libertate, este impiedicat de o boala grava, este pus sub interdictie judecatoreasca, are resedinta in strainatate sau se afla intr-o alta asemenea situatie, care il impiedica sa se prezinte personal; in astfel de cazuri, cel in cauza se va putea infatisa prin avocat, mandatar sau, dupa caz, prin tutore ori curator.
(2) Instanta va incerca la fiecare infatisare impacarea sotilor.
(3) In toate cazurile, instanta este obligata sa il asculte pe copilul minor, potrivit prevederilor Codului civil.
Art. 922: Absenta reclamantului
Daca la termenul de judecata, in prima instanta, reclamantul lipseste nejustificat si se infatiseaza numai paratul, cererea va fi respinsa ca nesustinuta.
Art. 923: Citarea paratului
Daca procedura de citare a sotului parat a fost indeplinita prin afisare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecata, instanta va cere dovezi sau va dispune cercetari pentru a verifica daca paratul isi are locuinta la locul indicat in cerere si, daca va constata ca nu locuieste acolo, va dispune citarea lui la locuinta sa efectiva, precum si, daca este cazul, la locul sau de munca.
Art. 924: Renuntarea la judecata
Reclamantul poate renunta la judecata in tot cursul judecatii, chiar daca paratul se impotriveste. Renuntarea reclamantului nu are niciun efect asupra cererii de divort facute de parat.
Art. 925: Impacarea sotilor
(1) Sotii se pot impaca in tot cursul judecatii, chiar daca nu au fost platite taxele de timbru. In acest caz, instanta va lua act de impacare si va dispune, prin hotarare definitiva, inchiderea dosarului, precum si restituirea taxelor de timbru, daca au fost achitate.
(2) Oricare dintre soti va putea formula o cerere noua pentru fapte petrecute dupa impacare si, in acest caz, se va putea folosi si de faptele vechi.
Art. 926: Decesul unuia dintre soti
(1) Daca in timpul procesului de divort unul dintre soti decedeaza, instanta va lua act de incetarea casatoriei si va dispune, prin hotarare definitiva, inchiderea dosarului.
(2) Cu toate acestea, cand cererea de divort se intemeiaza pe culpa paratului si reclamantul decedeaza in cursul procesului, lasand mostenitori, acestia vor putea continua actiunea, pe care instanta o va admite numai daca va constata culpa exclusiva a sotului parat. In caz contrar, dispozitiile alin. (1) raman aplicabile.
(3) Pentru introducerea in cauza a mostenitorilor sotului reclamant, instanta va face aplicarea art. 412 alin. (1) pct. 1.
(4) In cazul in care actiunea este continuata de mostenitorii sotului reclamant, potrivit alin. (2) , casatoria se socoteste desfacuta la data introducerii cererii de divort.
Art. 927: Nemotivarea hotararii
Hotararea prin care se pronunta divortul nu se va motiva, daca ambele parti solicita instantei aceasta.
Art. 928: Cai de atac. Publicitatea hotararii
(1) Apelul reclamantului impotriva hotararii prin care s-a respins cererea va fi respins ca nesustinut, daca la judecata se prezinta numai paratul.
(2) Apelul paratului va fi judecat chiar daca se infatiseaza numai reclamantul.
(3) Daca unul dintre soti s-a recasatorit, hotararea definitiva prin care s-a desfacut casatoria nu este supusa contestatiei in anulare si revizuirii in ce priveste divortul.
(4) Instanta la care hotararea de divort a ramas definitiva o va trimite, din oficiu, serviciului public comunitar local de evidenta a persoanelor unde a fost incheiata casatoria, Registrului national al regimurilor matrimoniale, prevazut de Codul civil, si, daca unul dintre soti a fost profesionist, registrului comertului.
CAPITOLUL II:
Divortul remediu
SECTIUNEA 1:
Divortul prin acordul sotilor
Art. 929: Domeniu de aplicare
Dispozitiile prezentei sectiuni nu se aplica cazurilor in care sotii au optat pentru divortul pe cale administrativa sau notariala, in conditiile Codului civil.
Art. 930: Depunerea cererii
(1) In cazul in care cererea de divort se intemeiaza, in conditiile prevazute de Codul civil, pe acordul partilor, ea va fi semnata de ambii soti sau de catre un mandatar comun, cu procura speciala autentica. Daca mandatarul este avocat, el va certifica semnatura sotilor, potrivit legii.
(2) Atunci cand este cazul, in cererea de divort sotii vor stabili si modalitatile in care au convenit sa fie solutionate cererile accesorii divortului.
(3) Primind cererea formulata in conditiile alin. (1) , instanta va verifica existenta consimtamantului sotilor, dupa care va fixa termen pentru solutionarea cererii in camera de consiliu.
Art. 931: Solutionarea cererii
(1) La termenul de judecata, instanta va verifica daca sotii staruie in desfacerea casatoriei pe baza acordului lor si, in caz afirmativ, va pronunta divortul, fara a face mentiune despre culpa sotilor. Prin aceeasi hotarare, instanta va lua act de invoiala sotilor cu privire la cererile accesorii, in conditiile legii.
(2) Daca sotii nu se invoiesc asupra cererilor accesorii, instanta va administra probele prevazute de lege pentru solutionarea acestora si, la cererea partilor, va pronunta o hotarare cu privire la divort, potrivit alin. (1) , solutionand totodata si cererile privind exercitarea autoritatii parintesti, contributia parintilor la cheltuielile de crestere si educare a copiilor si numele sotilor dupa divort.
(3) Daca va fi cazul, cu privire la celelalte cereri accesorii instanta va continua judecata, pronuntand o hotarare supusa cailor de atac prevazute de lege.
(4) Hotararea pronuntata in conditiile alin. (1) este definitiva, iar hotararea pronuntata potrivit alin. (2) este definitiva numai in ceea ce priveste divortul, daca legea nu prevede altfel.
Art. 932: Cererea acceptata de parat
(1) Cand cererea de divort este intemeiata pe culpa sotului parat, iar acesta recunoaste faptele care au dus la destramarea vietii conjugale, instanta, daca reclamantul este de acord, va pronunta divortul fara a cerceta temeinicia motivelor de divort si fara a face mentiune despre culpa pentru desfacerea casatoriei.
(2) Dispozitiile art. 931 alin. (2) -(4) se aplica in mod corespunzator.
(3) Daca reclamantul nu este de acord cu pronuntarea divortului in conditiile alin. (1) , cererea va fi solutionata potrivit art. 934.
SECTIUNEA 2:
Divortul din motive de sanatate
Art. 933: Conditii
Cand divortul este cerut pentru ca starea sanatatii unuia dintre soti face imposibila continuarea casatoriei, instanta va administra probe privind existenta bolii si starea sanatatii sotului bolnav si va pronunta divortul, potrivit Codului civil, fara a face mentiune despre culpa pentru desfacerea casatoriei.
CAPITOLUL III:
Divortul din culpa sotilor
Art. 934: Culpa in destramarea casatoriei
(1) Instanta va pronunta divortul din culpa sotului parat atunci cand, din cauza unor motive temeinice, imputabile acestuia, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila.
(2) Instanta poate sa pronunte divortul din culpa ambilor soti, chiar atunci cand numai unul dintre ei a facut cerere, daca din dovezile administrate reiese ca amandoi sunt vinovati de destramarea casatoriei.
(3) Daca paratul nu a formulat cerere reconventionala, iar din dovezile administrate rezulta ca numai reclamantul este culpabil de destramarea casatoriei, cererea acestuia va fi respinsa ca neintemeiata, cu exceptia cazului in care sunt indeplinite conditiile prevazute la art. 935 privind pronuntarea divortului din culpa exclusiva a reclamantului.
Art. 935: Divortul pentru separarea in fapt indelungata
(1) Cand sotii sunt separati in fapt de cel putin 2 ani, oricare dintre ei va putea cere divortul, asumandu-si responsabilitatea pentru esecul casatoriei. In acest caz, instanta va verifica existenta si durata despartirii in fapt si va pronunta divortul din culpa exclusiva a reclamantului.
(2) Daca sotul parat se declara de acord cu divortul, se vor aplica in mod corespunzator dispozitiile art. 931.
