luni, 20 aprilie 2015

Codul de procedura civila - republicat in 10 aprilie 2015

Legea nr. 134/2010 - privind Codul de procedură civilă*)
(republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 247 din 10 aprilie 2015)
TITLUL PRELIMINAR Domeniul de reglementare al Codului de procedură civilă și principiile fundamentale ale procesului civil
CAPITOLUL I Domeniul de reglementare al Codului de procedură civilă
Obiectul și scopul Codului de procedură civilă
Art. 1. -
(1) Codul de procedură civilă, denumit în continuare codul, stabilește regulile de competență și de judecare a cauzelor civile, precum și cele de executare a hotărârilor instanțelor și a altor titluri executorii, în scopul înfăptuirii justiției în materie civilă.
(2) În înfăptuirea justiției, instanțele judecătorești îndeplinesc un serviciu de interes public, asigurând respectarea ordinii de drept, a libertăților fundamentale, a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și persoanelor juridice, aplicarea legii și garantarea supremației acesteia.
Aplicabilitatea generală a Codului de procedură civilă
Art. 2. -
(1) Dispozițiile prezentului cod constituie procedura de drept comun în materie civilă.
(2) De asemenea, dispozițiile prezentului cod se aplică și în alte materii, în măsura în care legile care le reglementează nu cuprind dispoziții contrare.
Aplicarea prioritară a tratatelor internaționale privitoare la drepturile omului
Art. 3. -
(1) În materiile reglementate de prezentul cod, dispozițiile privind drepturile și libertățile persoanelor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Constituția, Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
(2) Dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și prezentul cod, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care prezentul cod conține dispoziții mai favorabile.
Aplicarea prioritară a dreptului Uniunii Europene
Art. 4. - În materiile reglementate de prezentul cod, normele obligatorii ale dreptului Uniunii Europene se aplică în mod prioritar, indiferent de calitatea sau de statutul părților.

marți, 24 martie 2015

Numele soților in timpul căsătoriei


Art. 282 din Noul Cod Civil reglementeaza posilibitatile legale pe care le au sotii in privinta alegerii numelui de familie pe care il vor purta dupa incheierea casatoriei. Conform acestui articol, Viitorii soţi pot conveni să îşi păstreze numele dinaintea căsătoriei, să ia numele oricăruia dintre ei sau numele lor reunite. De asemenea, un soţ poate să îşi păstreze numele de dinaintea căsătoriei, iar celălalt să poarte numele lor reunite.

Prin urmare, exista urmatoarele posibilitati:

1. Fiecare din soti isi pastreaza numele avut inaintea casatoriei (ex: Sotia ramane la numele Ionescu, sotul la numele Popescu).

2. Unul din soti ia numele celuilalt (ex: Sotia, fosta Ionescu isi schimba numele devenind Popescu. Sau invers, sotul Popescu alege sa poarte acelasi nume cu sotia sa, Ionescu).

3. Sotii vor purta numele lor reunite (ex: sotii se vor numi dupa casatorie Popescu-Ionescu sau Ionescu-Popescu).
         Ulterior incheierii casatoriei, la cererea ambilor soti, acestia pot reveni pe cale administrativa fie la numele avut anterior casatoriei, fie sa ia numele dobandit la nastere de unul dintre ei. (variantele 1 sau 2 de mai sus). Baza legala care reglementeaza aceasta posibilitate o constituie art. 4 alin. (2) din O.G.. nr. 41/2003 alin 2 litera i) conform caruia solicitarea de schimbare a numelui se poate cere si cand sotii au convenit cu ocazia incheierii casatoriei sa poarte numele de familie reunite si ambii solicita schimbarea acestuia pe cale administrativa, optand pentru numele de familie dobandit la nastere de catre unul dintre ei ori sa revina fiecare la numele avut anterior casatoriei;

4. Unul din soti isi pastreaza numele, iar celalalt poarta numele lor reunite (ex: Sotia ramane la numele Ionescu, iar sotul se va numi Popescu-Ionescu sau invers, sotia va atasa numelui sau numele sotului, devenind Ionescu-Popescu, sotul ramanand la numele avut inainte de casatorie).


Aceste variante sunt prevazute limitativ de lege, nici o alta varianta nefiind posibila. 

Optiunea privind numele se face in momentul realizarii declaratiei de casatorie – declaratie care se face personal de catre ambii viitori soti, asa cum reglementeaza art. 281 din Noul Cod Civil (În declaraţia de căsătorie, viitorii soţi vor arăta că nu există niciun impediment legal la căsătorie şi vor menţiona numele de familie pe care îl vor purta în timpul căsătoriei, precum şi regimul matrimonial ales.).

In situatia in care sotii se razgandesc cu privire la numele ce urmeaza sa-l poarte in timpul casatoriei in intervalul de la depunerea declaratiei si pana la oficierea casatoriei, aceasta declaratie se poate modifica . In acest caz, trebuie reluate formalitatile de publicare a declaratiei (art. 283 din Noul Cod Civil).

In timpul casatoriei, pentru motive temeinice, numele de familie poate fi schimbat pe cale administrativa conform dispozitiilor OG nr. 41/2003 privind dobandirea si schimbarea pe cale administrativa a numelor persoanelor fizice, aprobata prin Legea nr. 323/2003, cu modificarile si completarile ulterioare.


vineri, 20 martie 2015

OG nr. 53/2000 privind obligativitatea raportarii bolilor si a efectuarii vaccinurilor, actualizata

ORDONANTA   Nr. 53 din 30 ianuarie 2000 - modificata prin Legea nr. 694/2001

privind obligativitatea raportarii bolilor si a efectuarii vaccinarilor

ACT EMIS DE: GUVERNUL ROMANIEI

ACT PUBLICAT IN: MONITORUL OFICIAL  NR. 42 din 31 ianuarie 2000




    In temeiul art. 107 alin. (1) si (3) din Constitutia Romaniei, precum si al art. 1 lit. O pct. 2 din Legea nr. 206/1999 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonante,

    Guvernul Romaniei emite urmatoarea ordonanta:

OG nr. 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice - actualizată 2015

OG 41 2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice, publicată în Monitorul Oficial nr. 68 din 2 februarie 2003

Actualizata prin:

  • Legea 243/2009 - pentru modificarea şi completarea OUG 97/2005 privind evidenţa, domiciliul, reşedinţa şi actele de identitate ale cetăţenilor români, pentru modificarea OG 84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, precum şi pentru modificarea şi completarea OG 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice Monitorul Oficial 445/2009
  • OUG 50/2004 - pentru modificarea şi completarea unor acte normative în vederea stabilirii cadrului organizatoric şi funcţional corespunzător desfăşurării activităţilor de eliberare şi evidenţă a cărţilor de identitate, actelor de stare civilă, paşapoartelor simple, permiselor de conducere şi certificatelor de înmatriculare a vehiculelor Monitorul Oficial 595/2004
  • Legea 323/2003 - pentru aprobarea OG 41/2003 privind dobândirea şi schimbarea pe cale administrativă a numelor persoanelor fizice Monitorul Oficial 510/2003


În temeiul art. 107 din Constituţie şi al art. 1 pct. III.1 din Legea nr. 680/2002 privind abilitarea Guvernului de a emite ordonanţe,

Guvernul României adoptă prezenta ordonanţă.

CAPITOLUL I

Dispoziţii generale

Art. 1

Numele cuprinde numele de familie şi prenumele.

Art. 2

(1)Numele de familie se dobândeşte prin efectul filiaţiei şi se schimbă de drept prin modificarea intervenită în statutul civil al persoanei fizice, în condiţiile prevăzute de lege.

(2)Prenumele se stabileşte la data înregistrării naşterii, pe baza declaraţiei de naştere făcute de persoana care declară naşterea.

(3)Numele de familie şi prenumele copilului găsit, născut din părinţi necunoscuţi, precum şi în situaţia în care copilul este abandonat de către mamă în spital, iar identitatea acesteia nu a fost stabilită în termen de 30 de zile de la constatarea abandonului, se stabilesc prin dispoziţia primarului comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, în a cărui rază a fost găsit copilul ori s-a constatat abandonul acestuia, în condiţiile Legii nr. 119/1996 cu privire la actele de stare civilă, cu modificările şi completările ulterioare.

Art. 3

Numele se poate schimba pe cale administrativă, în condiţiile prezentei ordonanţe.

CAPITOLUL II

Schimbarea numelui pe cale administrativă

Art. 4

(1)Cetăţenii români pot obţine, pentru motive temeinice, schimbarea pe cale administrativă a numelui de familie şi a prenumelui sau numai a unuia dintre acestea, în condiţiile prezentei ordonanţe.

(2)Sunt considerate ca întemeiate cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

a)când numele este format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod;

b)când persoana în cauză a folosit, în exercitarea profesiei, numele pe care doreşte să îl obţină, făcând dovada cu privire la aceasta, precum şi asupra faptului că este cunoscută în societate sub acest nume;

c)când, din neatenţia ofiţerilor de stare civilă ori ca urmare a necunoaşterii reglementărilor legale în materie, au fost efectuate menţiuni greşite în registrele de stare civilă ori au fost eliberate certificate de stare civilă cu nume eronate, în baza cărora au fost eliberate alte acte;

d)când persoana în cauză are nume de familie sau prenume format din mai multe cuvinte, de regulă reunite, şi doreşte schimbarea acestuia;

e)când persoana în cauză poartă un nume de familie de provenienţă străină şi solicită să poarte un nume românesc;

f)când persoana şi-a schimbat numele de origine străină într-un nume românesc, pe cale administrativă, şi doreşte să revină la numele dobândit la naştere;

g)când părinţii şi-au schimbat numele pe cale administrativă, iar copiii solicită să poarte un nume de familie comun cu al părinţilor lor;

h)când persoana în cauză solicită să poarte un nume de familie comun cu al celorlalţi membri ai familiei, nume care a fost dobândit ca urmare a adopţiei, a menţinerii numelui la căsătorie, a stabilirii filiaţiei ori a unor schimbări de nume aprobate anterior pe cale administrativă;

i)când soţii au convenit cu ocazia încheierii căsătoriei să poarte numele de familie reunite şi ambii solicită schimbarea acestuia pe cale administrativă, optând pentru numele de familie dobândit la naştere de către unul dintre ei ori să revină fiecare la numele avut anterior căsătoriei;

j)când persoana în cauză face dovada că a fost recunoscută de către părinte ulterior înregistrării naşterii, însă, întrucât nu a sesizat instanţa pentru încuviinţarea purtării numelui de familie al acestuia în timpul vieţii, nu există altă posibilitate de dobândire a numelui părintelui decât pe cale administrativă;

k)când prenumele purtat este specific sexului opus;

l)când persoanei i s-a încuviinţat schimbarea sexului prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă şi irevocabilă şi solicită să poarte un prenume corespunzător, prezentând un act medico-legal din care să rezulte sexul acesteia;

m)alte asemenea cazuri temeinic justificate.

(3)Sunt de asemenea considerate justificate şi cererile de schimbare a numelui în următoarele cazuri:

a)când persoana în cauză a adoptat minori şi doreşte ca aceştia să poarte un alt prenume;

b)când căsătoria a încetat prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi, iar soţul supravieţuitor solicită să revină la numele de familie purtat anterior căsătoriei ori la numele de familie dobândit la naştere;

c)când în urma divorţului un fost soţ revine la numele de familie purtat anterior şi care provine dintr-o altă căsătorie, de asemenea desfăcută prin divorţ, şi doreşte să poarte numele dobândit la naştere;

d)când în urma încetării căsătoriei prin moartea sau prin declararea judecătorească a morţii unuia dintre soţi celălalt soţ se recăsătoreşte şi, ca urmare a desfacerii acestei căsătorii, acesta doreşte să poarte numele de familie dobândit la naştere;

e)când fostul soţ doreşte să poarte numele de familie pe care l-a avut în căsătorie, pentru a avea un nume comun cu copiii încredinţaţi spre creştere şi educare, cu consimţământul fostului soţ, dat în formă autentică;

f)când părinţii au divorţat, iar copiii încredinţaţi spre creştere şi educare unuia dintre părinţi, care a revenit la numele de familie avut anterior căsătoriei, solicită să poarte numele de familie al acestuia;

g)când s-a desfăcut adopţia unei persoane căsătorite care are copii minori şi în urma desfacerii adopţiei persoana în cauză revine la numele de familie avut înainte de adopţie;

h)când unul dintre soţi, la încheierea căsătoriei, a luat numele de familie al celuilalt soţ, nume pe care acesta l-a dobândit prin adopţie, iar ulterior încheierii căsătoriei are loc desfacerea adopţiei

Art. 5

Cererile de schimbare a numelui pe cale administrativă privind persoanele fără cetăţenie domiciliate în România se soluţionează în aceleaşi condiţii ca şi cele ale cetăţenilor români.

Art. 6

(1) Persoana care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă depune o cerere la serviciul public comunitar de evidenţă a persoanelor, denumit în continuare serviciu public, aflat în subordinea consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul. Cererea se depune personal sau prin împuternicit cu procură specială sau împuternicire avocaţială.

(2)Cererea de schimbare a numelui trebuie să fie motivată prin unul dintre cazurile prevăzute la art. 4 alin. (2) şi (3) şi să fie însoţită de următoarele acte:

a)copii legalizate de pe certificatele de stare civilă ale persoanei care solicită schimbarea numelui;

b)un exemplar al Monitorului Oficial al României, Partea a IIl-a, în care a fost publicat, potrivit art. 10, extrasul din cererea de schimbare a numelui, exemplar de la publicarea căruia să nu fi trecut mai mult de un an;

c)consimţământul, dat în formă autentică, al celuilalt soţ, în cazul schimbării numelui de familie comun purtat în timpul căsătoriei;

d)copie de pe decizia de aprobare a autorităţii tutelare, în cazurile prevăzute de art. 7;

d1)cazierul judiciar şi cazierul fiscal ale solicitantului;

e)orice alte acte pe care solicitantul le consideră necesare pentru motivarea cererii sale.


Art. 7

(1)Pentru minor, cererea de schimbare a numelui se face, după caz, de părinţi sau, cu încuviinţarea autorităţii tutelare, de tutore. Dacă părinţii nu se înţeleg cu privire la schimbarea numelui copilului, va hotărî autoritatea tutelară.

(2)Când cererea de schimbare a numelui minorului este făcută de către unul dintre părinţi, este necesar acordul celuilalt părinte, dat în formă autentică. Acordul nu este necesar în cazul în care celălalt părinte este pus sub interdicţie ori este declarat judecătoreşte dispărut sau decăzut din drepturile părinteşti.

(3)În cazul în care minorul a împlinit vârsta de 14 ani, cererea va fi semnată şi de acesta.

(4)Pentru persoana pusă sub interdicţie, cererea de schimbare a numelui se face de către tutore, cu încuviinţarea autorităţii tutelare.

(5)În cazul în care părinţii copilului sunt decedaţi, necunoscuţi, puşi sub interdicţie, declaraţi judecătoreşte morţi ori dispăruţi sau decăzuţi din drepturile părinteşti şi nu a fost instituită tutela, în cazul în care copilul a fost declarat abandonat prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă, precum şi în cazul în care instanţa judecătorească nu a hotărât încredinţarea copilului unei familii sau unei persoane, în condiţiile legii, cererea de schimbare a numelui minorului se face de către serviciul public specializat pentru protecţia copilului din subordinea consiliului judeţean ori, după caz, a consiliului local, al sectorului municipiului Bucureşti.

Art. 8

(1)Schimbarea numelui de familie al minorului se poate cere o dată cu schimbarea numelui de familie al părinţilor sau separat, pentru motive temeinice.

(2)Schimbarea prenumelui minorului se poate cere oricând.

Art. 9

(1)În cazul în care soţii s-au învoit să poarte în timpul căsătoriei un nume de familie comun, pentru schimbarea acestuia este necesar consimţământul celuilalt soţ.

(2)Schimbarea numelui de familie al unuia dintre soţi nu are efect asupra numelui de familie al celuilalt soţ.

Art. 10

(1)Cererea de schimbare a numelui se publică, în extras, în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a, prin grija şi pe cheltuiala solicitantului.

(2)Cu aprobarea conducătorilor serviciilor publice judeţene, respectiv a conducătorului serviciului public al municipiului Bucureşti, cererea de schimbare a numelui format din expresii indecente, ridicole ori transformat prin traducere sau în alt mod poate fi exceptată de la publicare.

Art. 11

(1)Orice persoană interesată poate face opoziţie la cererea de schimbare a numelui, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 10 alin. (2), în termen de 30 de zile de la publicarea extrasului din cererea de schimbare a numelui în Monitorul Oficial al României, Partea a III-a.

(2)Opoziţia se face în scris, motivat şi se depune la serviciul public în a cărui rază de competenţă teritorială îşi are domiciliul persoana care solicită schimbarea numelui pe cale administrativă.

Art. 12

Cererea de schimbare a numelui, împreună cu toate actele prevăzute la art. 6, şi, dacă este cazul, cu opoziţiile, se trimite spre soluţionare de către serviciul public local către serviciul public judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti.

Art. 13

Serviciul public judeţean, respectiv al municipiului Bucureşti, verifică dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de prezenta ordonanţă şi, după analizarea temeiniciei cererii, precum şi a opoziţiilor făcute, propune, motivat, preşedintelui consiliului judeţean, respectiv primarului general al municipiului Bucureşti, emiterea dispoziţiei de admitere sau de respingere a cererii de schimbare a numelui, în termen de 60 de zile de la primirea cererii, potrivit art. 12.

Art. 14

(1)Dispoziţia prin care s-a admis schimbarea numelui se trimite, în copie, serviciului public la care a fost înregistrată cererea. Serviciul public va încunoştinţa de îndată solicitantul, iar după depunerea de către acesta a dovezii de plată a taxei extrajudiciare de timbru prevăzute de lege, îi va elibera o copie de pe dispoziţia de admitere a schimbării numelui. Dacă în termen de 90 de zile de la data luării la cunoştinţă cel în cauză nu a depus dovada de plată a taxei extrajudiciare de timbru, serviciul public va restitui organului emitent copia de pe dispoziţia de admitere a schimbării numelui.

(2)Este scutită de plata taxei extrajudiciare de timbru cererea prin care se solicită schimbarea numelui pentru motivele prevăzute la art. 10 alin. (2). Scutirea de plata taxei extrajudiciare de timbru se menţionează în dispoziţia de schimbare a numelui.

Art. 15

(1)Schimbarea numelui se înscrie, prin menţiune, pe marginea actului de naştere, precum şi a celui de căsătorie, atunci când este cazul.

(2)În acest scop serviciul public la care s-a înregistrat cererea va trimite, din oficiu, serviciilor publice care au în evidenţă actele de stare civilă câte o copie de pe dispoziţia de schimbare a numelui.

Art. 16

(1)Dispoziţia de schimbare a numelui produce efecte juridice de la data înscrierii menţiunii corespunzătoare pe marginea actului de naştere. De la această dată solicitantul va purta numai numele dobândit prin dispoziţia de schimbare a numelui.

(2)După înscrierea menţiunii corespunzătoare în actul de naştere, serviciul public transmite o comunicare cu privire la schimbarea numelui Direcţiei Generale de Paşapoarte din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, Direcţiei cazier judiciar, statistică şi evidenţe operative din cadrul Inspectoratului General al Poliţiei Române şi direcţiei generale a finanţelor publice judeţene sau, după caz, Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, de la locul de domiciliu al solicitantului.


Art. 17

Dovada schimbării numelui se face cu dispoziţia de admitere a schimbării numelui sau cu certificatul eliberat de serviciul public, pe baza dispoziţiei de admitere a schimbării numelui.

Art. 18

(1)Dispoziţia de respingere a cererii de schimbare a numelui se comunică solicitantului de către serviciul public judeţean sau, după caz, al municipiului Bucureşti, în termen de 10 zile de la emitere.

(2)Dispoziţia de respingere a cererii de schimbare a numelui poate fi contestată în condiţiile Legii contenciosului administrativ nr. 29/1990, cu modificările ulterioare.

(3)Abrogat.


Art. 19

Persoana căreia i s-a respins cererea de schimbare a numelui poate face o nouă cerere, dacă în susţinerea acesteia au intervenit motive noi. Dacă cererea de schimbare a numelui a fost respinsă ca urmare a admiterii unei opoziţii, se poate face o nouă cerere, în cazul în care se solicită acelaşi nume, numai după încetarea cauzelor care au determinat admiterea opoziţiei.

Art. 20

(1)Persoana al cărei nume sau prenume a fost înregistrat în actele de stare civilă tradus în altă limbă decât cea maternă ori cu ortografia altei limbi poate cere înscrierea, prin menţiune pe aceste acte, a numelui de familie ori a prenumelui, retradus sau cu ortografia limbii materne, atât la rubricile care îl privesc pe titular, cât şi la cele privind părinţii.

(2)Cererea se depune la serviciul public care are în păstrare registrul de stare civilă şi se aprobă de către primar.

(3)Pe baza acestei aprobări se înscriu menţiunile corespunzătoare pe marginea actelor de stare civilă respective.

(4)Cererea se poate depune de petiţionar şi la primăria din localitatea de domiciliu, care o va trimite spre soluţionare serviciului public competent şi va comunica petiţionarului modul de soluţionare.

(5)Efectele aprobării date în condiţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se extind asupra copiilor minori ai persoanelor în cauză, iar când soţii au nume de familie comun, efectele se extind şi asupra celuilalt soţ, în ambele situaţii, dacă acesta din urmă îşi dă consimţământul. Când soţii nu se înţeleg în ceea ce priveşte extinderea efectelor aprobării asupra copiilor minori, decide autoritatea tutelară.

(6)Înscrierile făcute în temeiul acestui articol se comunică serviciilor publice locale în raza cărora domiciliază persoanele în cauză.

(7)Dispoziţiile art. 18 se aplică în mod corespunzător.

Art. 21

În cazul admiterii unei cereri de schimbare a numelui pe cale administrativă, persoana căreia i-a fost vătămat un drept sau un interes legitim recunoscut de lege poate solicita, pe cale judecătorească, în condiţiile Legii nr. 29/1990, cu modificările ulterioare, anularea dispoziţiei de schimbare a numelui. Acţiunea în justiţie poate fi introdusă în termen de 6 luni de la data la care a luat cunoştinţă de schimbarea numelui şi numai dacă persoana care o depune face dovada că, din motive obiective, neimputabile ei, nu a putut formula opoziţia prevăzută la art. 11.


CAPITOLUL III

Dispoziţii tranzitorii şi finale

Art. 22

Până la organizarea serviciilor publice locale din subordinea consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, a serviciilor publice judeţene şi al municipiului Bucureşti, din subordinea consiliilor judeţene, respectiv a Consiliului General al Municipiului Bucureşti, şi a Inspectoratului Naţional pentru Evidenţa Persoanelor, din subordinea Ministerului Administraţiei Publice, prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 84/2001 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea serviciilor publice comunitare de evidenţă a persoanelor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 372/2002, atribuţiile prevăzute de prezenta ordonanţă în sarcina acestora se exercita, după caz:

a) la nivel local: de către compartimentele de stare civilă din aparatul propriu al consiliilor locale ale comunelor, oraşelor, municipiilor şi sectoarelor municipiului Bucureşti, respectiv formaţiunile locale de evidenţă a populaţiei, respectiv componenta de evidenţă a populaţiei din structura Serviciului de evidenţă informatizată a persoanei al municipiului Bucureşti din structura Ministerului de Interne;

b) la nivel judeţean şi al municipiului Bucureşti: de către serviciile de stare civilă din aparatul propriu al consiliilor judeţene şi al Consiliului General al Municipiului Bucureşti, respectiv birourile de evidenţă a populaţiei şi regim permise de conducere şi certificate de înmatriculare din cadrul serviciilor judeţene de evidenţă informatizată a persoanei, respectiv sectoarele de evidenţă a populaţiei şi regim permise de conducere şi certificate de înmatriculare a autovehiculelor din cadrul Serviciului de evidenţă informatizată a persoanei al municipiului Bucureşti din structura Ministerului de Interne;

c) la nivel naţional: de către Direcţia de evidenţă a populaţiei şi Serviciul central de regim permise de conducere şi certificate de înmatriculare din cadrul Direcţiei generale de evidenţa informatizată a persoanei din structura Ministerului de Interne.

Art. 23

Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe Decretul nr. 975/1968 cu privire la nume, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 136 din 29 octombrie 1968, cu modificările ulterioare, precum şi orice alte dispoziţii contrare se abrogă.

PRIM-MINISTRU

ADRIAN NĂSTASE

Contrasemnează:

Ministrul administraţiei publice,

Octav Cozmâncă

Ministru de interne,

Ioan Rus

joi, 19 martie 2015

Despre rovigneta si solutia privind semnatura electronica din cuprinsul proceselor verbale

Inalta Curte de Casatie si Justitie a decis in sedinta din 16 februarie 2015 că procesele-verbale de contraventie transmise de CNADNR pe suport de hartie sunt lovite de nulitate absolută intrucat acestea nu indeplinesc conditia semnaturii electronice. Conform acestei decizii, procesele-verbale transmise pe suport de hartie trebuie sa contina semnătura olografă a agentului care a constatat savarsirea contraventiei.
În consecinţă, cei care au primit în cutia poştală un astfel de proces verbal trebuie ca in temen de 15 zile de la comunicare sa formuleze si sa depuna plangere contraventionala prin care să solicite anularea procesului verbal si exonerarea de plata amenzii.
Mai jos gasiti minuta Deciziei ICCJ, asa cum aceasta apare pe siteul  siteul Inaltei Curti 

Decizia nr.6  în dosarul nr. 14/2014
 Admite recursul în interesul legii formulat de Avocatul Poporului şi, în consecinţă, stabileşte că:
În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art.17 din Ordonanţa Guvernului nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările, raportate la dispoziţiile art.4 pct.1-4 şi art.7 din Legea nr.455/2001 privind semnătura electronică, republicată, procesele-verbale de constatare şi sancţionare a contravenţiilor prevăzute de art.8 alin.(1) din Ordonanţa Guvernului nr.15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr.424/2002, cu modificările şi completările ulterioare, încheiate potrivit art.9 alin.(1) lit.a), alin.(2) şi alin.(3) din acest act normativ, transmise persoanelor sancţionate contravenţional pe suport de hârtie, sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator.
Obligatorie, potrivit art.517 alin.(4) din Codul de procedură civilă.
            Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 16 februarie 2015.
 După redactarea considerentelor şi semnarea deciziilor, acestea se vor publica în Monitorul Oficial al României, Partea I.
                                                       Purtător de cuvânt al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Judecător Minodora Condoiu


Decizia nu a fost inca redactata si deci, nici publicata pana la aceasta data in Monitorul Oficial, data de la care va produce efecte. Prin urmare, nici judecatorul investit cu solutionarea plangerii nu va tine cont si nu va face referire la aceasta Decizie in motivarea hotararii pe care o va da in dosarele pe care le solutioneaza. In opinia mea insa, ea influenteaza judecatorul, acesta neintentionand sa dea solutii care sa nu fie in acord cu gandirea ICCJ. Iar aceasta decizie va fi publicata cat de curand in Monitorul Oficial.


Aici puteti gasi recursul in interesul legii promovat de catre Avocatul Poporului, ce poate consitui sursa de inspiratie pentru motivarea plangerilor formulate impotriva proceselor verbale de contraventie (evident, adaptate la situatia concreta).